duminică, 21 noiembrie 2010
votarea e o placere
pe 28 noiembrie, iesiti la alegeri si in catalonia. ce bizar si ce coincidenta...
joi, 18 noiembrie 2010
da ce, ucrainenii is mai buni ca noi?
ia, dragi bloggeri si autoritati electorale, competitia se incinge, le aratam ucrainenilor ca putem mai bine?

Originally posted by
femen at Щирим українцям: дістань з дупи гідність!Сьогодні вибори, FEMEN звертається саме до тебе та закликає: не будь проституткою. Дивись на нас, роби як ми, не здавайся! Не опускай рук, вір у себе та у свої сили. Не продавайся! На минулих виборах багато хто віддав свій голос за гроші. До чого це призвело – ми бачимо зараз. Отримаєш сто гривень сьогодні – і це відіб’ється на життях твоїх нащадків.
Фото Віталій Павленко

Originally posted by
Фото Віталій Павленко
marți, 16 noiembrie 2010
duminică, 7 noiembrie 2010
ce ai facut tu pentru moldova?
curioasa istorie a posterului cu soldatul am aflat-o de la artemii lebedev, cica primul soldat a fost ministrul britanic al apararii, Lordul Kitchener, care, in 1914, aparea pe coperta revistei London`s opinion cu sloganul:
ilustratia este destul de nepoliticoasa. Feldmaresalul se uita la tine in ochi si arata inspre privitor cu degetul, chiar daca sa indici cu degetul nu e politicos nici macar spre un obiect neinsufletit. faptul ca lordul poarta manusi albe indica un inalt rang militar, care te face sa te simti si mai mic. stie-ti locul, tara are nevoie de tine. fraza si imaginea a fost folosita apoi in primul razboi mondial ca poster al armatei. ochii si degetul arata spre tine chiar daca te uiti spre poster dintr-o parte.
varianta bolsevica, din 1920, a pictorului moore, e mult mai reusita si devine cunoscuta in intreaga lume, de rand cu unchiul sam...
in prezent, zice artemii lebedev, posterele sunt ironizate, in ciuda efectului mobilizator pe care l-au avut pe parcursul anilor...
si... varianta moldoveneasca:
ilustratia este destul de nepoliticoasa. Feldmaresalul se uita la tine in ochi si arata inspre privitor cu degetul, chiar daca sa indici cu degetul nu e politicos nici macar spre un obiect neinsufletit. faptul ca lordul poarta manusi albe indica un inalt rang militar, care te face sa te simti si mai mic. stie-ti locul, tara are nevoie de tine. fraza si imaginea a fost folosita apoi in primul razboi mondial ca poster al armatei. ochii si degetul arata spre tine chiar daca te uiti spre poster dintr-o parte.
|
![]() |
| Celebrul Uncle Sam apare in 1917 |
| I want you for the US ARMY |
varianta bolsevica, din 1920, a pictorului moore, e mult mai reusita si devine cunoscuta in intreaga lume, de rand cu unchiul sam...
in prezent, zice artemii lebedev, posterele sunt ironizate, in ciuda efectului mobilizator pe care l-au avut pe parcursul anilor...
si... varianta moldoveneasca:
luni, 18 octombrie 2010
Colonizarea intima si stanga in Romania
Consider că rasismul este motorul şi principiul esenţial al eurocentrismului ce a caracterizat tranziţia postcomunistă, un universal şi nu un accident în rîndul noii clase mijlocii, a jurnaliştilor şi intelectualităţii est-europene.
Fenomenul dominant al industriei culturale postcomuniste a fost banala internalizare a colonizării, provincializarea, delegitimarea teoriei critice, închiderea fie în fantasme identitare naţionaliste, fie în viziuni tunelare eurocentriste ori fundamentalist religioase: iniţierea în ceea ce, pornind de Deleuze şi Guattari în L’Anti-Oedipe, putem numi “educaţia colonială intimă”.
Din păcate, până în prezent, cultura postcomunistă a fost dominată de: degradarea puterii teoretice, care e atît de necesară într-o lume ce suferă transformări radicale, sub numele “dezideologizării” absolute; de dorinţa de întoarcere la valori absolute şi autorităţi; şi de “recentrarea” în metafizici mai mult sau mai puţin ieftine şi obscurantism religios ori naţionalist.
textul integral de Ovidiu Tichindeleanu in criticatac
Fenomenul dominant al industriei culturale postcomuniste a fost banala internalizare a colonizării, provincializarea, delegitimarea teoriei critice, închiderea fie în fantasme identitare naţionaliste, fie în viziuni tunelare eurocentriste ori fundamentalist religioase: iniţierea în ceea ce, pornind de Deleuze şi Guattari în L’Anti-Oedipe, putem numi “educaţia colonială intimă”.
Din păcate, până în prezent, cultura postcomunistă a fost dominată de: degradarea puterii teoretice, care e atît de necesară într-o lume ce suferă transformări radicale, sub numele “dezideologizării” absolute; de dorinţa de întoarcere la valori absolute şi autorităţi; şi de “recentrarea” în metafizici mai mult sau mai puţin ieftine şi obscurantism religios ori naţionalist.
textul integral de Ovidiu Tichindeleanu in criticatac
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






