Aţi avut vreodată senzaţia unui rateu sublim? Aproape imperceptibil, dar echivalent cu un păcat aproape primordial, ai ratat fiinţa cum ar spune Heidegger. Senzaţia căai mers jumătate din viaţă pe un drum greşit dar nu ştii când ai scăpat cotitura corectă... piatra aceea din poveştile ruseşti, de la răscrucea a trei drumuri dintre care trebuie să-l alegi pe cel al vieţii, dar se pare că nu ai observat răscrucea, iar acum nici nu ştii ce soartă vei avea – capul iţi vei pierde, calul sau altceva... o senzaţie pe care ţi-o dă ciocolata neagră, care de obicei e tare, dar dacă o ţii prea mult în mâină, intri în ea, te înglozi...
Atunci când ajungi aici, eşti de fapt la începutul tuturor lucrurilor. E staţia terminus şi acum poţi alege dacă vei fi bancher, broker, jucător la casino, simplu dandy sau, poate, spion sau scriitor sau şofer de cursă lungă...