el avea barba neagra si parul lung, pieptanat peste cap, care inca mai reusea sa camufleze chelia avansata. avea un fel de amabilitate ciudata, timida si coplesitoare, in spatele careia se ascundeau cu siguranta cel putin angoasele. iti povestea multe lucruri, cateodata enervant de multe, despre vreun film, o carte citita sau despre un politician. stia lucruri multe si-si facea meseria de a se documenta ca un gospodar. dar, in spatele povestilor sale, ca nu erau niste rationamente, pe acestea te lasa sa le faci tu, rolul sau este de a seduce, in spatele povestilor sale, deci, se simtea un hau. ca o noapte de vara fara luna, intr-un sat, unde doar cainii se aud latrand in departare. ca o noape imensa, din care lanterna slaba descopera doar obiecte mici, despre care nu crezi ca ar trebui sa existe aici, iar in locul lor - doar un vid dens, daca mi se permite sa spun asa.